Cine dă tonul?

Suntem de ceva vreme în era specializării. One size fits all nu ni se mai potriveşte demult. Avem gusturi foarte specifice când vine vorba să ne alegem cafeaua, echipamentul sportiv sau legumele proaspete. Nu le mai luăm pe toate din acelaşi loc şi suntem foarte chiţibuşari şi dispuşi la eforturi suplimentare ca să găsim exact ce căutăm.

Incepem să vedem din ce în ce mai mult acest trend şi în sectorul serviciilor profesionale, şi mă voi referi în special la serviciile de recrutare, că pe astea le cunosc.

Până acum ceva vreme, aveam agenţii generaliste de recrutare şi agenţii de executive search. Era simplu – câteva nume de agenţii care îşi construiau şi susţineau reputaţia.

A urmat apoi etapa verticalizării, în care, cel puţin în România, înca ne aflăm: sunt agenţii de recrutare pentru roluri de IT (see Itworx 😊), pentru finance, vânzări sau blue collars. E un prim pas în specializare.

Ce vedem pe la alţii? O segmentare încă şi mai rafinată şi nişată. Vedem din ce în ce mai mulţi consultanţi redefinindu-şi teritoriul. Acesta devine mai îngust dar mai profund, lăsând spaţiu şi timp pentru performanţă şi recunoaştere. Să fii cel mai bun recruiter pentru start-up-uri în IT sau pentru Project Manageri. Atât! Şi să faci asta “amazingly well!”.

Intrebarea e cine dă tonul? E consultantul cel care alege să renunţe la 80% din business şi se poziţionează pe o nişă unde speră că piaţa îi va da suficiente comenzi? Sau e clientul cel care ridică ştacheta şi cere specializarea nişată a partenerilor săi?

Nu e uşor pentru o companie, după ani lungi de eforturi de “vendor consolidation”, să-şi deschidă porţile către mulţi consultanţi specializaţi sau măcar către vendorii verticalizaţi. Şi cu toate astea, acolo stau germenii creşterii calităţii serviciilor şi a experienţei candidaţilor.