Cele zece pălării ale unui Recruiter

Recruiterii îşi poartă cu grație, în fiecare zi, pălăriile de coach, de oameni de marketing, de storytelleri, de vânzători, digital masters, investigatori, cercetători, sau de fini observatori ai naturii umane. Un întreg arsenal de atu-uri pe care un recruiter le foloseşte, mai mult sau mai puțin conştient, să exceleze în business şi în relația cu candidații şi clienții săi, fie ei interni sau externi. Avem mulți prieteni în HR si recrutare - acest articol este modul în care am decis să glorificăm o profesie şi oamenii care o practică, vorbind despre rafinamentul şi complexitatea din spatele muncii unui recruiter. Kudos to you!

Şi o să exemplificăm pe rând diferitele pălării, conştienți fiind că lista nu va fi niciodată completă, dar şi că nu toți posesorii de pălării le poartă pe toate cu aceeaşi plăcere, agilitate sau intensitate.

Aşadar, să le luăm pe rând:

Pălăria de observator al naturii umane

Mă feresc să îi spun psiholog. Mi se pare un cuvânt atât de mare şi o profesie cu atâta greutate, încât mă rezum la mai puțin pretențiosul observator. Adică acel om care ştie să celebreze, în primul rând, diversitatea şi complexitatea firii umane, care se fereşte să judece, care se cunoaşte pe sine suficient de bine şi învață să nu proiecteze bias-uri inconştiente asupra candidatului din fața sa. Şi e o întreagă literatură pe tema acestor bias-uri, de la efectul de halou, la bias-ul de confirmare, de similaritate (“people like me”) sau de afinitate. Recruiterii învață să recunoască aceste semne şi să rămână conectați cu ei înşişi şi cu cel din fața lor pe durata discuției, învățând să descifreze semnele propriilor reacții şi ale celuilalt.

Pălăria de coach

Un interviu este un dialog despre decizii şi indecizii. Despre decizii bune şi decizii mai puțin inspirate. Recruiterul intră în acest dialog cu obiectivul de a descoperi dacă omul din fața lui este potrivit să acopere un rol. Omul din fața lui intră în dialog cu obiectivul de a analiza dacă şi cum decizia de a lua jobul îi va schimba viața. Şi acest dialog devine un dans atunci când cei doi se armonizează în ascultare, deschidere, înțelegere şi comunicare. Recruiterul întreabă, sondează, răscoleşte, şi aşteaptă răspunsuri. De multe ori, ridică întrebări la fileu şi ghidează conversația, ajutându-l pe candidat să-şi contureze, la rândul său, o decizie.

Pălăria de marketer

E deja o disciplină ce poartă şi un nume - Recruitment Marketing. Modul în care un recruiter înțelege şi se raportează la “piața în care îşi găseşte candidații”, “mixul de canale” pe care le poate declanşa pentru a ajunge acolo unde sunt candidații lui (a se citi clienții), profilarea candidaților şi înțelegerea comportamentelor lor de consum - ce fac în timpul liber, ce citesc, ce canale de social media urmăresc, în ce grupuri sunt înscrişi. Abordarea nu e nouă, dar devine din ce în ce mai intensă şi provocatoare pe măsură ce fiecare organizație, prin recruiterii săi, are nevoie să se diferențieze şi să răzbată în zgomotul atâtor mesaje, pentru a ajunge să declanşeze o emoție şi o acțiune. Ar fi interesantă o dezbatere (că tot e la modă) între recruiteri şi marketeri despre cum putem lucra mai mult împreună şi ce avem de învățat unii de la alții.

Pălăria de storyteller

Reacționăm la poveşti şi învățăm să le spunem. Poveştile au acel caracter, imposibil de tradus în română, de a fi “relatable”. Ne e mai uşor să înțelegem concepte, situații sau emoții punându-le într-un cadru în care le recunoaştem mai simplu. Recruiterul făureşte o poveste atunci când construieşte un job description, un call to action, atunci când prezintă compania şi cultura de lucru unui candidat pe care vrea să-l “seducă”. De la un tagline sau un rând într-un Ad pe Facebook, până la construcții mai complexe în cadrul dialogului din interviu. Bineînțeles, sunt poveşti şi poveşti - cele valoroase sunt acelea care reuşesc să surprindă sâmburele de adevăr care să “vorbească” pe limba celui ce o citeşte sau ascultă.

Pălăria de vânzător

Deşi e una din etapele cele mai puțin vizibile din munca unui recruiter, e, în acelaşi timp, şi partea cea mai grea: să-i convingă pe stakeholderii săi de diverse lucruri - de ce e sănătos să anunțe salariul în job ad, de ce e bine să accepte diversitatea de orice fel în echipa sa, de ce un candidat e mai potrivit decât altul chiar dacă e mai puțin charismatic. În companii, această competență se numeşte stakeholder management şi este arta de a influența la toate nivelurile, convingându-i pe oameni să ia decizii altele decât cele cu care au intrat inițial în conversație. Uneori funcționează, alteori nu - dar cu siguranța recruiterul are responsabilitatea să încerce. E şi acesta un muşchi care se antrenează în timp şi devine din ce în ce mai eficient.

Pălăria de digital master

Asta ca să nu-i spunem digital ninja sau guru. Cu siguranță, un recruiter bun nu are voie să fie străin de tot ce înseamnă digital sau social media. Înseamnă să încerci mereu lucruri noi în social media sau în tehnologiile înconjurătoare. Să editezi o imagine sau un video, să te inspiri, să fii activ pe platforme şi să produci conținut. Să vezi ce fac alții interesant şi să le încerci. Un post, un share, o poză inspirată îi pot aduce pe recruiteri mai aproape de universul în care locuiesc candidații lor şi pe care aceştia îl recunosc şi apreciază.

Pălăria de investigator

Un fel de Colombo modern şi la fel de simpatic, recruiterul este acel inocent care întreabă. Care are datoria să verifice fiecare amănunt, să clarifice non-combativ şi fără prejudecăți sau judecăți de valoare, să nu asume, să ceară răspunsuri şi să revină la ele atunci cand cel din fața lui le evită. Întrebarea, ascultarea şi simțul critic sunt acele arme care-l feresc pe recruiter de capcanele naturii umane şi-l ajută să nu se “îndrăgostească” de un candidat în care-şi vede oglindite trăsăturile.

Pălăria de om de business

Job-urile din companiile moderne îşi schimbă constant denumirile şi conținutul. Business-ul evoluează rapid şi creează job-uri ale căror titluri sunt greu de descifrat. Toate folosesc tehnologii, acronime, fac parte din departamente cu nume din ce în ce mai pompoase. Un recruiter (mai ales un recruiter de agenție) trebuie sa ajungă să înțeleagă nucleul dur din spatele unui job description, rezultatele palpabile şi rolul pe care e chemat să-l joace un candidat în arhitectura complexă a unei organizații. Trebuie să-i învețe limbajul şi să identifice corelații cu alte tipuri sau titluri de joburi din alte organizații sau industrii, precum şi competențele transferabile pe care le au în comun, pentru a reuşi să identifice profilul căutat. Asta înseamnă o capacitate matură de a pătrunde în mecanismul unei organizații şi al unei meserii, şi de a le vorbi limba.

Pălăria de researcher

Sunt două momente cheie în care un recruiter face muncă de cercetare profundă. Primul este momentul înțelegerii jobului, clarificarea fiecărui acronim din JD, cu managerul, cu Google sau cu un prieten alături, pentru a înțelege în detaliu fiecare componentă a rolului. Tot cu Google alături se desfăşoară şi a doua latură a cercetării - fiecare CV e un obiect de research în sine. Analiza cu atenție şi înțelegere, clarificarea acronimelor (da da, tot cu Google) dau măsura înțelegerii unui CV şi permit o decizie mai elaborată, dincolo de instinct sau de gândirea rapidă, privind continuarea procesului cu un candidat sau cu altul. Se zice că durează 6 secunde scanarea unui CV - realitatea este că poate dura şi mai mult de 6 minute să înțelegi şi să decriptezi jargonul profesional din anumite CV-uri.

Pălăria de sportiv de performanță

Şi vorbim aici de performanță în aspectele ei nevăzute, cu determinarea de a reveni în fiecare zi la antrenament şi de a relua aceleaşi mişcări, în căutarea perfecțiunii - a unui timp mai bun sau a unei mişcări mai inspirate. Un recruiter vine în fiecare zi la antrenament - cu fiecare poziție nouă pe care o recrutează, reia procesul de la zero şi îşi foloseşte pălăriile, încercând să fie mereu mai bun. Competiția e cu el însuşi, de multe ori fără public, doar cu satisfacția de a mai fi construit o punte în organizație pentru un candidat excepțional.

Cu siguranță mai sunt multe pălării. Le puteți lăsa în comentarii şi completăm în continuare garderoba de competențe. Împreună, ele vorbesc despre un întreg arsenal de tehnici şi instrumente pe care oamenii de recrutare le folosesc zi de zi. În esență, e vorba de maturitate, cunoaştere şi autocunoaştere, curiozitate, înțelegere de business, ascultare, răbdare, curaj, perseverență, creativitate, persuasiune. Partea frumoasă a recrutării e că evoluează odată cu business-ul, cu joburile şi cu oamenii din ele, însuflețindu-i pe recruiteri să fie din ce în ce mai buni şi mai relevanți.

Mă înclin!

Găsiți mai multe despre noi la www.itworx.ro.